EPIDEMIOLOGIE

Boala afecteaza circa 0,1-0,2% dintre indivizi, raportul dintre sexe fiind aproximativ egal. Alopecia areata apare la persoane aparent sanatoase si care nu au alte boli dermatologice. Ea este adesea descoperita incidental, la frizer. Categoriile de vârsta la care se declanseaza cel mai frecvent afectiunea sunt adolescentii si adultii tineri.

TIPURI DE ALOPECIE AREATA

În cele mai multe cazuri, alopecia areata se prezinta sub forma unei zone izolate lipsita de par, la nivelul scalpului. Caderea parului poate fi difuza, afectând întregul scalp, situatie definita ca alopecie areata difuza.

Alopecia areata uniloculara (alopecia areata monolocularis) defineste situatia în care exista o singura zona lipsita de par la nivelul scalpului. Alopecia areata multiloculara (alopecia areata multilocularis) defineste situatia în care exista multiple zone lipsite de par.

Atunci când boala este limitata doar la nivelul parului facial, se numeste alopecia areata barbae. În cazul în care caderea parului afecteaza întreg scalpul, boala se numeste alopecie areata totala (alopecia areata totalis). Daca pacientul îsi pierde parul de pe întrega suprafata a corpului (inclusiv parul pubian), atunci diagnosticul va fi de alopecie areata universala (alopecia areata universalis).

CAUZE

Cauza pierderii parului în alopecia areata nu a fost înca elucidata. Deoarece apare mai frecvent la persoanele care au membri ai familiei afectati de aceasta boala, se considera ca ereditatea ar juca un rol important în declansarea ei. Cercetatorii sunt de parere ca afectiunea are si o componenta autoimuna, dat fiind faptul ca ea apare la pacientii cu istoric personal sau familial de boli autoimune (vitiligo, tiroidita, anemie pernicioasa).

Boala poate aparea însa si sporadic, fara niciun fel de antecedente personale sau familiale.

Alopecia areata nu este contagioasa si nu este influentata de regimul alimentar. Declansarea ei poate fi însa pusa în legatura cu un stress major. 

DIAGNOSTIC

Diagnosticul alopeciei areate este unul exclusiv clinic. Boala debuteaza prin aparitia de mici zone circumscrise de alopecie, care ulterior se extind sau apar si în alte regiuni. Pot exista simultan zone de cadere a parului cu zone de regenerare. Boala are o evolutie ondulanta, perioadele de remisiune alternând cu perioadele de exacerbare. Uneori, boala se poate remite permanent, fara niciun fel de tratament.    

Pot coexista si modificari morfologice ale unghiilor (pitting, trachionichie, fragilitate).

EVOLUTIE

Boala evolueaza în 3 faze: pierderea brusca a parului, extinderea zonei de alopecie si regenerarea parului în zona afectata. Acest ciclu evolutiv poate dura uneori câteva luni sau ani, în sensul ca extindere alopeciei si mai ales regenerarea parului au o durata foarte variabila.  

TRATAMENT

La aproximativ jumatate din pacienti, cresterea parului în zonele de alopecie se va face de la sine, fara niciun fel de tratament. Daca zona afectata este mica, se recomanda urmarirea evolutiei afectiunii, care la majoritatea pacientilor consta în remisiune spontana si recresterea parului. Doar în 10% din cazuri, regenerarea parului nu va fi completa sau nu se va produce deloc.

Sunt raportate a fi eficiente tratamentele cu clobetasol, fluocinonid (ambele în cazul alopeciilor extinse), injectiile locale sau creme pe baza de steroizi (în special pentru zone mici, cum ar fi alopecia localizata la nivelul sprâncenelor). Minoxidilul si ciclosporina în administrare topica sunt de asemenea considerate utile.

Corticosteroizii administrati oral induc regresia bolii, dar numai pe durata utilizarii lor, de aceea nu reprezinta o solutie pe termen lung, datorita multiplelor efecte adverse ale acestei categorii de substante (hipertensiune, osteoporoza, imunosupresie, ulcer gastroduodenal, retentie hidrosalina, miopatie cortizonica, diabet cortizonic).

Pentru zonele mici de alopecie de la nivelul pilozitatii faciale (barba, mustata) se pot folosi unguente cu tacrolimus (de asemenea doar pentru perioade scurte de timp, având în vedere efectele adverse ale tacrolimus).